Ingrid Tîrziu | 100 de ani de suflet românesc
16273
post-template-default,single,single-post,postid-16273,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-10.0,wpb-js-composer js-comp-ver-5.0.1,vc_responsive

100 de ani de suflet românesc

    Într-un an atât de  încărcat de istorie și de recunoștință, cred că a venit și rândul meu să vă mărturisesc cât de mândră sunt de țara mea. Este 1 Decembrie, iar eu vă scriu aceste rânduri de nicăieri altundeva decât de acasă, de la Iași – acolo unde aș fi putut să vă povestesc cel mai bine ce simt astăzi, în an centenar, de ziua României.

   Sunt româncă și sunt fericită că m-am născut aici. Sunt moldoveancă și nu m-am sfiit niciodată să-mi recunosc originile, fără urmă de îndoială. Oriunde am călătorit sau voi călători în această lume, voi încerca să combat toate părerile controversate pe care străinii le au despre românii noștri și despre România asta frumoasă. Știu în sinea mea că merităm mai mult de atât, că sufletul românesc este nemăsurabil și nu poate fi comparat cu nimic altceva pe acestă lume.

  Și pentru că în an centenar am făcut un pas spre maturitate- am plecat de acasă, pot spune că acum acest concept are cu totul o alta însemnătate în sufletul meu. Nu, nu am ales să plec din țară și n-am să regret această alegere niciodată. Nu as fi putut  să las căldura românească și să trăiesc în rigorile străinătății, cu toate că ador să călătoresc și să cunosc oameni și culturi cât mai diferite. La 380 de km, însă, am ales să-mi construiesc, pas cu pas, viitorul. Mai ofertant, dar poate nu mereu la fel de primitor ca Iașul, ca acasă , în inima Moldovei, Bucureștiul îmi este noua casă de 2 luni de zile și probabil pentru mult timp de acum înainte. Așa am învățat să prețuiesc timpul petrecut cu cei dragi, liniștea Iașului, locurile în care am copilărit și m-am format pentru ce sunt astăzi.

  Indiferent unde te afli și cât de împlinit ai fi, acasă este doar acolo. Acolo unde îți este mereu gândul, inima și sufletul, undeva în România. Acolo unde dorul te doboară și nu poți să-l traduci în nicio alta limbă a Pământului, pentru că este simplu, dor. Acolo unde oamenii sunt primitori, căminele sunt calde, bucatele râvnite și cumpărate scump de străini, asemeni portului popular copiat de marile case de modă ale lumii. Acolo unde astăzi, în zi de sărbătoare, românii ar trebui să fie mândri că sunt ROMÂNI.

   La mulți ani, România! La mulți, mulți ani plini de tradiții și de fericire!

Cheers,

Ingrid

Special thanks, La Conac & Robert Lenta

No Comments

Post A Comment